In spatiu

Ma aflam la baza NASA urmand a fi trimisa in spatiu pe baza Galactica iar de acolo urmand sa mi se comunice o misiune de unde sa plec in explorare cu o nava spatiala impreuna cu genralul Lee Adama

in timp ce ma aflam in vizita la NASA, stateam si vorbeam cu Gneralul Tomson despre vizita mea pe Terra.

Urma sa ma intalnesc cu generalul Lee Adama insa nu pe Terra ci pe Galactica. El probabil fusese chemat pe Terra sa i se dea anumite instructiuni. Intre timp eu deja ma aflam intr-o nava spatiala si mai mult de atat eu eram pilotul si eram singura in nava. Asteptam insa ordine. Nu erau inca siguri daca sa il trimita pe Lee Adama inapoi pe Galactica cu o alta nava sau cu nava pe care urma sa o pilotez eu.

intre timp citeam un pliant promotional din cadrul NASA si nu intelegeam de ce scriau niste lucruri false, cel putin asa mi se parea mie

Era liniste in nava mea. Astpetam in orice clipa ca cei de la turnul de control sa imi comunice urmatoarea lor decizie.

in timp ce stateam cu acel pliant in mana, observ o fata draguta, blonda care se uita zambind la mine

-Buna! Eu sunt Eiksson Debra. Ma prezint eu.

-Comandant Leen Adama.
ii spun eu in timp ce-i intind mana si o saluut prieteneste

Ii intind mana si dau mana prieteneste cu el.
-Incantata de cunostinta. Ii raspund eu.

-Am venit pe planeta voastra pentru o misiune, dintr-o galaxie indepartata. Nu ma asteptam sa mai gasesc inca o planeta ca si a coastra.
spuse Adama uimit

-Tu nu esti om? Intreb eu uimita.

-Sunt om, vin din Galaxia Calypso, iar pentru uimirea mea, nu ma asteptam sa gasesc oameni. Eu vin de pe planeta Cobolt, o planeta recent terra-formata.

Eu nu ma astpetam ca sa existe si extraterestrii oameni. In privinta extraterestrilor noi avem viziuni ca ar fi fie omuleti verzi sau gri fie asemanatori elfilor: Blonzi si cu urechi ascutite.

-Ca si in galaxia voastra, asa e si la noi, doar ca mai putin diferit. Noi ducem razboaie cu cylonieii si atakarii, atakarii sunt un fel de momuleti albastrii cu bot de porc si ochi negrii, de statura umana.

Si Cylonienii arata ca niste monstri roboti? Intreb curioasa.

-Adica ca si mine. Si eu sunt un robot care arat ca oamenii. Doar ca sunt creata aici pe Terra.

-Noi speram sa nu se intrample ca unul dintre noi sa porneasca vreo revolutie. Desi da stiinta a ajuns atat de departe incat avem constiinta asemeni oamenilor. Totusi momentan ceva ce ne difenretiaza de oameni. Noi androizii putem fi asemanatori primilor oameni inca de dinainte de caderea lor in pacat. Si spram sa nu cadem in acelasi pacat. La fel spera si creatorii nostrii sa nu repetam gresala lor.

-Ei bine sa speram ca nu vor descoperi prea curand.

-Categoric nu. Dar sa speram ca printre robotii tai servitori de pe nava nu s-a infiltrat vre-un cylonian. Dar daca a facut-o le vom plati cu aceeasi moneda. Voi merge ca spion pe planeta lor.
Insa pana una alta vroiam sa iti spun ca seful NASA mi-a dat misiune sa merg pe planeta ta si sa vad cum se traieste acolo. Asa ca ma gandeam ce ar fi ca atunci cand te vei intoarce acasa pe planeta ta sa ma iei si pe mine? Apropo tu locuiesti singur sau impreuna cu familia?

-Cred ca te pot ajuta sa te intorci acasa.